Momentul terifiant în care spectatorul din peluza Petrolului îl loveşte mârşav pe Galamaz a făcut înconjurul lumii. Din Spania şi Norvegia şi până în Vietnam, din Giuleşti pân’ la Madrid şi din Ghencea la Ottawa, pentru mult timp de aici înainte, imaginea Petrolului va fi exact cea pe care aţi văzut-o repetându-se la televizor. În noaptea cea mai neagră a echipei Ploieştiului.

Galamaz era cu spatele la agresor, aşteptând liniştit executarea penaltiului dictat în favoarea Stelei. A simţit că se apropie cineva din spate şi şi-a întors uşor privirea spre dreapta. Pumnul i-a ţintit urechea şi falca dreaptă, iar fundaşul Stelei s-a prăbuşit pe gazon. Nu înainte de a primi şi flegma de dispreţ a atacatorului pe la spate, venit în pas ştrengăresc până la jumătatea terenului. Reacţia lui Martinovici a fost pur instinctuală, de apărare. Şi răzbunare. Ca şi a celorlalţi stelişti care l-au tăvălit apoi pe agresor. După ce sârbul şi portarul Stanca au primit cartonaşul roşu pentru lovirea spectatorului, arbitrul Robert Dumitru a decis reluarea jocului. Mihai Costea a marcat pentru 2-0, iar demenţa a continuat. Tătăruşanu a căzut secerat la explozia unei petarde aruncate de la peluza de unde plecase agresorul lui Galamaz. La televizor, imaginile au descoperit o arsură de câţiva centimetri pe spatele portarului. A fost momentul în care arbitrul a decis suspendarea meciului. Dacă totul s-ar fi terminat după pumnul din urechea lui Galamaz, jocul ar fi mers mai departe, iar Petrolul, cu doi jucători în plus pe teren, poate ar fi reuşit să întoarcă rezultatul. Dacă n-ar fi fost aruncată petarda, s-ar fi putut vorbi de un caz singular. Cineva şi-a pierdut minţile şi a intrat pe teren. Din păcate pentru suporterii Petrolului şi pentru imaginea pe care reuşiseră să o creeze după inaugurarea noului stadion „Ilie Oană”, Ştefan Enache zis Goşe n-a sărit gardul de unul singur. El doar a fost cel care a trecut de barajul forţelor de ordine. După încheierea momentului terfiant, tot din galeria Petrolului a fost aruncată şi petarda care l-a pus jos pe Tătăruşanu.

Cum

Primul gând care a trecut tuturor prin minte a fost ce s-ar fi întâmplat dacă nebunul ar fi avut un cuţit. Apoi, cum şi de ce s-a ajuns aici. Cum, este simplu. Pe băieţii ăştia de la pază îi vedem zilnic stând crăcanaţi prin maşinile firmei parcate pe trecerile de pietoni şi fluierând ca nişte câini în călduri după gagici. Ăştia-s privilegiaţii. Pentru că, la meciul Petrolului, am văzut nişte bătrânei cu veste verzi. Culmea, schimbând mereu obiectivul, se pare că cel puţin unii dintre agenţii de pază nu au fost instruiţi cum trebuie. Nu ştiau că au voie să intre în teren, în caz de urgenţă! Aşa se explică faptul că, în loc să-l urmărească pe spectatorul intrat pe teren, fapt ce măcar ar fi atras atenţia jucătorilor, agenţii au renunţat, după vreo câţiva metri.

Ca la „Dezastre în aer”, parcă toate elementele s-au adunat pentru a face imposibilă evitarea tragediei.

- e posibil ca suporterul să fi fost drogat şi băut

- lipsa gardului i-a facilitat accesul în teren împreună cu un al doilea spectator.

- unii agenţi de pază nu aveau pregătirea necesară şi nici capacitatea fizică de a reacţiona prompt

- agenţii de pază n-au ştiut că au voie să intre în teren şi, după câţiva metri, au făcut cale-întoarsă, lăsându-l liber pe agresor

- alergarea uşoară, ca prin parc, a agresorului i-a ascuns intenţiile până în ultima clipă, păcălindu-l şi pe portarul Stanca, cel care nu şi-a avertizat colegul decât prea târziu.

- toţi jucătorii erau cu privirea spre careul Petrolului, unde se dictase o lovitură de pedeapsă.

De ce

Este adevărat că avem un stadion frumos, după model occidental. Dar, după cât se vede, în România, încă este nevoie de garduri cât mai înalte. Forţele de ordine ar fi trebuit să ia în calcul faptul că oricine, din orice punct al balustradei ce mărgineşte tribunele, poate sări lejer în teren. Ura viscerală citită în ochii tulburi ai agresorului este o consecinţă a unei rivalităţi prost înţelese. Înainte de a fi petrolişti, dinamovişti, stelişti sau rapidişti, trebuie să fim oameni. Iar fotbalul este doar o părticică a haosului din societatea românească. Promovarea obsedantă nonvalorilor face ravagii în minţile rătăcite ale unor indivizi de genul lui Enache. Discursurile violente ale oamenilor de fotbal, certurile, reacţiile lor la demascarea mizeriei contribuie şi ele la anarhie. Apoi, dacă oamenilor normali la cap li s-a făcut lehamite de bombardamentul mediatic şi preferă să se uite la filme în loc să-l vadă pe Gigi Becali aberând în câte 4-5 ştiri pe jurnal de sport, ce se poate întâmpla cu o minte bolnavă? Frustratul nu va ajunge niciodată atât de sus, ci va lovi unde îi este mai uşor. În urmă cu ceva timp, suporterii au aderat necondiţionat la campania „Petrolul e al nostru”. Datorită insistenţei lor s-a făcut stadionul şi, inclusiv prin aportul lor, echipa a promovat în prima ligă. Din păcate, una dintre cele mai frumoase şi mai fidele galerii din ţară are uscături. Cei care, prin simplul fapt că merg cu echipa în deplasare şi li se permite să-şi dea cu părerea despre anumite probleme, au ajuns să creadă că ei sunt Petrolul. Şi să-şi permită să murdărească o întreagă istorie, într-o zi de 30 octombrie 2011, în care galeria a celebrat, printr-un banner imens, victoria cu Liverpool, din 12 octombrie 1966. Şi ştiţi care este partea cea mai rea a acestui moment dramatic? Lăsând la o parte amenzile, posibila suspendare maximă a stadionului şi faptul că jocul echipei ar putea avea de suferit? Că săptămâna aceasta, conducerea Petrolului reuşise să aducă la masa tratativelor o serie de sponsori importanţi. „Dacă-ţi spun ce oameni trebuia să vină lângă echipă şi nu ştiu dacă o vor mai face şi despre ce sume se vorbea, nu-ţi vine să crezi”, au fost vorbele unei persoane din cadrul clubului.

Aşadar, felicitări, băieţi! Doi, trei, zece, câţi sunteţi!