Ce oraş mai e şi ăsta?

După o perioadă de glorie, în care ne răsfăţam cu două echipe la nivelul fotbalului mare, cu o campioană naţională de volei masculin, cu o formaţie de handbal masculin – ambele participante onest în cupele europene – cu echipă de handbal fete în eşalonul de elită, cu altele de hochei, futsal şi de baschet masculin de primă mână dar şi cu curse de cai pe Hipodrom de Trap, iată că anul 2010 ne propune un bilanţ care se apropie de fiasco! La vârf, doar Astra şi Asesoft mai combat cât de cât cu succes, echipa de fotbal cu perspective pentru păstrarea locului în prima divizie, Asesoftul cu destule şanse în lupta pentru câştigarea unui alt event campionat-cupă. În rest, voleiul a sucombat la braţ cu handbalul masculin şi echipele de hochei şi futsal, doar fotbaliştii de la Petrolul şi handbalistele CSM-ului păstrând şanse de promovare în tentativele lor! Iar Hipodromul se află în moarte clinică, fără a mai găzdui întreceri de trap. A mai discuta despre stadionul „Ilie Oană”, dărâmat cu viteza luminii şi construibil cu cea a melcului, cred că deja intrăm în turnura glisantă a jocului electoral, joc care se află, mai mereu, în spatele deciziilor de capotare a multor cluburi sportive. Pentru că, şi asta se vede cu ochiul liber, sportul se află în planul secund sau terţ al multor administraţii, problema existenţială fiind legată de decizii prin care acestea să-şi sporească influenţa şi veniturile prin comisioane babane, fireşte altele decât cele „subţiri” care s-ar produce din segmentul sportiv!

Mai sunt, pe ici pe colo, şi edili cărora le place fenomenul, dar numărul lor este minuscul în raport cu cerinţele la nivel naţional!

Observaţi faptul că, în toată ţara, nu avem o arenă mai de Doamne-ajută, că o sală polivalentă de măcar 10.000 de locuri lipseşte cu desăvârşire! Că sporturi precum atletismul sau nataţia, altădată adevărate fabrici de medalii, acum se zbat în anonimat! Că Ploieştiul, leagăn al sportului naţional în vremuri de mult apuse, a ajuns aproape sub pământ la nivel de performanţe iar părinţii nu-şi mai pot îndruma copiii către sport în lipsa cadrului decent în care aceştia să înveţe măcar ABC-ul fenomenului.

Este trist, din ce în ce mai trist... Iar nesimţirea aleşilor, cei care perorează doct pe tema obezităţii crescute în rândul tineretului şi pe apetitul copiilor pentru jocul pe computer, pare că nu mai are margini!

Dezvoltând subiectul, în aşteptarea anului electoral 2012 se tatonează toate pistele în vederea întârzierii construcţiei arenei „Ilie Oană”, obiectiv care trebuie raportat ca fiind îndeplinit doar cu câteva zile înainte de alegeri! Până atunci e timp suficient pentru discuţii pe teme legate de proiecte, structură, materiale, licitaţii, constructori! Toate trebuie să fie venite pe filiera partidului aflat la putere, supărările existând doar atunci când doi „pedelei” se află în luptă pentru vreo licitaţie! Cum era, odată, cu „pesedeii”!

Până atunci, ne bucurăm doar de rezultatele echipelor susţinute din surse private, banii municipalităţii – tonele de bani ai municipalităţii, am vrut să scriu! – scurgându-se oriunde altundeva decât către sport!

Nebunia, însă, rămâne atârnată de singura întrebare care îl doare pe anonimul care aşteaptă ceva în urma votului: „Domnilor conducători, voi, cei aflaţi în fruntea bucatelor, chiar să nu aveţi niciodată o ambiţie majoră în mandatul vostru, alta decât cea a agonisirii în interes personal? Să rămână ceva şi în urma voastră, de care ploieştenii să fie mândri şi să comenteze la o şuetă: „Uite, nene, asta e făcută de X sau de Y! Ce om, cu asta ne mândrim!” şi sunt destule pârghii pentru a avea un stadion frumos, o sală polivalentă decentă, un bazin de înot funcţional, un hipodrom civilizat! Se poate, nu-i aşa? Da, sunt sigur, doar că nu se vrea!