Un recent sejur petrecut în Staţiunea montană Sinaia m-a blocat, realmente. Nu cu zăpadă, că acolo, cum bine ştim, iarna este iarnă iar omătul pune stăpânire pe zonă atunci când este sezonul hibernal. În ciuda faptului că localitatea poate fi străbătută cu piciorul, de la un capăt la altul, în mers lent, în maxim în 20 de minute, ca mai peste tot în ţara asta, minuni pot fi întâlnite la tot pasul.

În partea de nord a staţiunii, graţie arhitectului peisagist elveţian Eder, pe la 1881, a fost amenajat un parc. Pentru a nu fi semnat... anonim, a primit, ca nume, numele de botez al fostului prim-ministru al României, din partea Partidului Conservator, între anii 1868- 1870, Dimitrie Ghica, fiu al domnitorului Ţării Româneşti - Grigore Dimitrie Ghica. În parcul despre care scriu am călcat, din câte-mi amintesc, pentru întâia oară, cam cu vreo 45 de ani în urmă. Arbori seculari, pare-se, unici, pe pământul mioritic şi nu numai, ozonul muntelui, castelele Peleş şi Pelişor, sunt doar câteva obiective care, parcă, îţi fac cu ochiul.

Deşi gerul şi zăpada care m-au întâmpinat, erau suficient de împingătoare către camera hotelului, nu am rezistat tentaţiei de a bate cu piciorul aleile parcului, alei pe care, prin grija nu se ştie exact cui, au fost amplasate câteva busturi ale unor români de mare valoare. Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Bălcescu, Ion Iancu Brezeanu şi, mai aproape de ieşire sau intrare, - depinde de unde vii şi un' te duci - , bustul lui Dimitrie Ghica (1916-1897).

Pe fiecare soclu pe care stau aşezaţi aceşti monştri sacri, se află amplasată câte o placă metalică pe care stă scris, pentru cei ce nu recunosc, cum ar zice Florin Piersic, " după moacă", numele bustului, -iar pe al lui Iancu Brezeanu, şi faptul că a fost declarat " artist, pe viaţă, al poporului, Cetăţean de Onoare al oraşului Sinaia", dar şi "cetăţean" al lui Caragiale.

Cum patina timpului îşi pune, mai devreme sau mai târziu, amprenta pe tot ce-i efemer, şi pe plăcile care identifică persoana celor de pe soclu, a făcut la fel. Pentru a identifica cine-i... opinentul, este musai să te apropii la minim posibil, pentru a citi. Şi... ce citeşti ? Pe soclul care a fost aşezat, - nu se ştie de ce -, cu spatele către alee şi cu faţa spre... spatele hotelului Palas (şi el secular), bustul lui Ion Creangă, scrie, aşa cum veţi vedea din fotografie: "ION CREANGĂ, SCRIITOR, 1839-1889" !!!! Am citit şi m-am frecat la ochi. Eu, care ştiam, din ceea ce am citit şi învăţat, despre Nică a lui Ştefan a Petri, aveam memorat că flăcăul din Humuleşti s-a născut de Mărţişorul lui 1837 şi a terminat cu viaţa pe aceste meleaguri în ultima zi a lui decembrie 1889. Din plăcuţa de pe soclu, se pare că s-a născut la... vârsta de 2 ani, iar perioada existenţială i-a fost, graţie celor ce au scris pe placă, de doar fix o juma' de veac, când, din alte izvoare, se spune că ar fi murit, e drept, în acelaşi an cu Eminescu, dar la 52 de ani !!! Convins că realitatea este de partea mea, cum rămâne cu cele scrise pe soclu? Cum de nimeni, dar absolut nimeni, în cei peste 100 de ani, n-a văzut eroarea, ca să nu zic „crima" şi nu a îndreptat-o ?

Lăsându-l pe cel ce a chinuit vecinele mătuşii Marioara prin capturarea pupezei devenită "ceasornicul satului", să mergem puţin mai departe. Pe soclul ce sprijină bustul POETULUI NEPERECHE, Mihai Eminescu, un nemernic (sau mai mulţi) a scris, cu markerul sau sprayul, câteva hieroglife, profanându-i nu doar memoria ci mult mau mult! Când priveam înmărmurit la cele văzute, au apărut, pe alee, doi indivizi, îmbrăcaţi în nişte haine pe spatele cărora scria JANDARMERIA. Le-am atras atenţia şi le-am arătat ce... adăposteşte iarba de care, edilii, au o deosebită grijă, prin diverse feluri de a o proteja, aşa cum veţi... vedea. Sărmanii (nicicum rudă cu visătorul Dionis), s-au oprit, m-au ascultat, m-au privit, s-au... încrucit şi au... pornit mai... spre la deal, purtându-şi... jugul profesiei !

Continuându-mi periplul, ajung la bustul lui Ion Iancu Brezeanu. Pe plăcuţa comemorativă, aceeaşi indivizi sau acelaşi, cu aceeaşi... vopsea, şi-au definitivat...opera. La poarta de intrare în parc, poza spune totul!! De fapt, ce-i acolo : firma Pepsi Cola, Patinoarul Sinaia sau, tabla fiind dominată prin dimensiune şi coloristică, parcul Dimitrie Ghica?? Oare primarul Oprea Vlad, aflat la al doilea mandat, deşi, după ce am văzut, ar merita încă unul, (dar venit din partea altei instituţii...) nu are... drum pe-acolo, nici măcar, aşa, să se răcorească?? Sau, cu astfel de răcori fiind obişnuit, preferă alta? Cu ce s-o fi ocupând cei de la Inspectoratul de Cultură, Ştiinţe ale Naturii-Prahova, de care aparţine şi acest... sat fără stăpâni, că... de câini nici pe-acolo nu-i lipsă???Despre mâna de... gospodar, nu mai are rost să consumăm timpul şi spaţiul. Pe secularele scări ce fac legătura între gară şi localitate, nimeni nu a văzut pe cineva cu lopata, nici măcar în spinare (din spusele sinăienilor), aşa că, fără... probleme, se poate pune un afişier pe care să se scrie şi să se ştie: "Loc sigur de spart capul şi rupt oasele. Policlinica, este alături"!

N.B. Imaginile şi...ştirile, datează din 21 ianuarie anul de (diz)graţie 2012 !!

31 Gerar 2012

Vezi galerie foto (click pentru a mări)