Ultimul primar al Ploieştiului de dinainte de ’90, Alexandru Apostol, ne-a povestit care erau, în acea perioadă, provocările penru administraţia locală. Fostul edil a vorbit despre avantajele şi dezavantajele acelor vremuri şi a explicat cum erau gestionaţi banii şi de ce lucrările durau mai puţin decât acum, dar rezistau mai mult.

 Invitat la emisiunea „Generaţia de Aur”, difuzată de Alpha TV, Alexandru Apostol şi-a amintit de perioada 1986-1990, ani în care a fost primarul Ploieştiului. Ultimul edil din perioada comunistă şi, totodată, primul care a ocupat această funcţie după Revoluţie, până la primele alegeri libere, a discutat despre mobilizarea cetăţenilor, investiţiile publice şi sursele de venit pe care le avea municipiul. Cu alimentele raţionalizate, „preocuparea noastră principală era să aducem necesarul de legume, de fructe, de carne”, îşi aminteşte fostul primar, care a povestit că multe dintre acestea erau obţinute pe baza unor trocuri. Pentru ce este renumită Prahova? Pentru petrol, aşa că „noi le dădeam motorină, butelii de aragaz şi făceam troc. Luam de la judeţele care aveau resurse”, a mai povestit Alexandru Apostol în cadrul emisiunii, în care a mai discutat şi despre modul de colectare a impozitelor locale şi celelalte obiective: „Prin contribuţia bănească a cetăţenilor, strângeam la fondul de stat, prin care ne permiteam să facem gospodărirea oraşului. Am investit în cartiere, Piaţa Malu Roşu şi cea din Mihai Bravu, am făcut Galeriile Comerciale, piaţa centrală. Într-un an se construiau 3.500-4.000 de locuinţe. Noi le repartizam la pensionari, la cei care erau neîncadraţi. Pentru cei încadraţi în producţie, Comitetul Executiv al Consiliului Popular Municipal le repartiza în funcţie de solicitări la unităţile economice, iar acestea le dădeau în funcţie de listele de priorităţi”. Ultimul primar de dinainte de Revoluţie spune că ploieştenii se mobilizau mai degrabă din spirit civic decât de frică şi dă ca exemplu deszăpezirile. „Făceam un inventar al tuturor utilajelor de deszăpezire din unităţile economice, le plăteam şi, pe perioada de iarnă, stăteau într-un anumit loc, aproape de Primărie. Dacă ningea, viceprimarul sau secretarul acţionau imediat, nu stăteau să aştepte să le vină utilaje de colo sau de colo”, a mai povestit Alexandru Apostol. Totul ca muncitorul să ajungă mai uşor la uzină. Tot în acea perioadă putem menţiona şi darea în folosinţă a primului tronson de tramvai, între Gara de Sud şi Spitalul Judeţean. Lucru care s-a lăsat cu o imensă anchetă din cauza... stâlpilor. Primăria a menţinut stâlpii vechi, dar a executat o serie de lucrări pentru întărirea lor, lucru care a stârnit nelămuriri la una din vizitele Ceauşeştilor în Ploieşti. Efectul unei alte veniri imprevizibile s-a lăsat cu demolarea unei cofetării. „Nu ştiai ce se cere. Era imprevizibil. Se schimba traseul, se uita şi în stânga şi în dreapta, nu ştiai niciodată cum o să fie. Vizitele se anunţau, dar mai erau şi trecerile spre munte. Construiam o cofetărie, pe Bulevardul Independenţei. Ea (n.r. Elena Ceauşescu) a văzut şi a întrebat ce se face acolo. Apoi s-a dat ordin ca toate cofetăriile să se facă la parterurile blocurilor. A fost ideea ei. A trebuit s-o demolăm, iniţial n-am vrut”, a mai povestit ultimul primar din comunism al Ploieştiului.

Vezi galerie foto (click pentru a mări)

 Publicat în ediţia tipărită din 23 iulie 2010