Bucurie mare pe capul unui ploieştean care a câştigat, la începutul anului trecut, cu ajutorul unui tichet primit într-un supermarket din municipiu, o oală. Omul a simţit, însă, că i s-a terminat norocul, când s-a ales, în contul premiului, şi cu o datorie ivită de nicăieri, somaţii de plată şi un mândru loc în baza de date a unei societăţi de recuperare a creanţelor. La începutul anului trecut, Gheorghe Rotaru din Ploieşti s-a considerat norocos când, după ce a primit un talon de concurs într-un supermarket, a văzut că este câştigătorul unui premiu. „Am fost să-mi fac cumpărăturile şi am primit un tichet. Am câştigat un vas cu aburi pentru legume. Am plătit atunci un pic peste 11 lei, contravaloarea transportului, pentru că premiul mi-a fost trimis prin poştă”, ne-a povestit Gheorghe Rotaru. Curând, însă, cadoul a fost urmat de bonusuri neaşteptate şi cu atât mai puţin dorite. Necazurile au început odată cu primirea unui plic de la firma care îi trimisese premiul. „Soţiei i-a fost înmânat un plic în care erau reţete culinare. Am plătit atunci 14 lei pentru acele reţete, deşi soţia nu a semnat niciun act prin care să demonstreze că plicul a ajuns la ea”, ne-a mai spus omul.

La sfârşitul anului trecut, mai precis în luna decembrie un alt plic „buclucaş” de la firma cu pricina a ajuns în cutia poştală a ploieşteanului. De data aceasta, lucrurile au început să se complice. „Era o hotărâre de plată, conform căreia eu trebuia să achit 94,92 de lei. Nu i-am contactat să-i întreb ce se petrece, pentru că am luat mai mult în glumă informarea. Am zis că vin Sărbătorile şi nu trebuie să mă cert cu cineva, ba chiar m-am gândit că este vorba de o greşeală, pentru că eu nu am primit niciun obiect de la ei, nu am solicitat nimic, deci nu aveam pentru ce să plătesc”, explică Gheorghe Rotaru. Dar n-a fost aşa. Pe 1 martie, bărbatul a primit o somaţie de plată de la o firmă de recuperare de credite. Prin acest docment i se aducea la cunoştinţă şi faptul că, dacă nu achită presupusa datorie, va fi chemat în instanţă. „Nu am pentru ce să plătesc pentru că nu am comandat nimic şi nici nu am primit nimic. Acum «datoria» a ajuns la 104,92 de lei, cu tot cu penalizările percepute. Am contactat firma creditoare şi am explicat situaţia mea, dar mi s-a spus că am un contract pe care trebuie să-l respect. Eu nu am semnat nimic, decât la începutul anului trecut, când am primit cadou oala. Mi s-a spus apoi că firma poate face dovada că am intrat în posesia altor produse pentru care trebuie să plătesc acum, dar eu nu am nimic de la ei”, spune Gheorghe Rotaru.

În schimb, la societatea care se presupune că a trimis coletele era pregătită altă explicaţie. „Mi s-a spus că am primit şase înştiinţări de plată, ceea ce nu este adevărat. Ultima, cea din decembrie, este singura. Am întrebat dacă îmi poate demonstra cineva că am primit ceva de la ei. Mi-au explicat că nu pot face dovada acestui lucru, ci doar că pachetele au plecat spre mine. Atunci cum de mă pot obliga să plătesc pentru acele pachete?” se întreabă cetăţeanul.

Ori anunţi, ori plăteşti

Cetăţeanul a găsit şi broşura promoţională pe care o primse în urmă cu un an. Cu un scris aproape ilizibil, este menţionat faptul că „dacă nu primim refuzul dumneavoastră, în termen de 10 zile de la preluarea pachetului de prezentare, lunar vă vom trimite spre lecturate alte 14 fişe cu reţele noi şi interesante”. Fişe pe care omul ar fi nevoit să le plătească. Rămâne însă neelucidată o altă problemă: dacă setul de 14 fişe costă, aşa cum este precizat în broşura de prezentare, 16,99 de lei, de ce pe somaţia de plată a ploieşteanului este trecută suma de un pic peste 100 de lei cu tot cu penalizări? Un calcul simplu arată faptul că, pentru aproape 10 luni de pliante cu „surprize”, suma de bani ar fi fost mult peste cea înscrisă drept datorie.

Se lasă cu reclamaţii

Ca să scape de aşa „cadouri”, Gheorghe Rotaru a decis să se adreseze, printr-o reclamaţie, Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Prahova, în speranţa că inspectorii îi vor putea face dreptate. Întâmplarea i-a fost, însă, învăţare de minte, deşi tot ce-şi mai doreşte acum este să scape de presupusele datorii existente pe numele lui. „Am fost să depun o reclamaţie la Protecţia Consumatorului şi mi s-a spus că trebuie să mă adresez la Bucureşti, întrucât firma respectivă este din Bucureşti. O să trimit aşadar o sesizare la ANPC”, a explicat ploieşteanul.

Publicat în ediţia tipărită din 9 martie 2010