1 martie este prima zi calendaristică de primăvară. Ziua în care româncele sunt răsfăţatele bărbaţilor. Şi oferta de răsfăţ este una destul de bogată, pentru toate buzunarele. De câteva zile, pieţele sunt pline de vânzători ambulanţi, care au scos pe tarabe fel de fel de mărţişoare, care mai de care mai inventive. Ce este, însă, adevăratul mărţişor?

Oferta de mărţişoare este variată, iar preţurile diferă de la o zonă la alta. Se caută de toate: micile pandantive cu şnusr alb-roşu, flori în buchete simple, ghiveci sau aranjamente spectaculoase, cadouri. Profitul nu este ca în alţi, dar merge treaba, spun vânzătorii de oriunde.

Dincolo de valenţa pur comercială, mărţişorul are, însă, o altă semnificaţie, transmisă de-a lungul secolelor prin legende fascinante, demne de imaginaţia poporului român.

Tradiţia mărţişorului este specifică spaţiului carpatic şi zonelor învecinate şi datează încă din epoca precreştină, când marca începutul anului nou agrar.

Ritualul mărţişorului este strâns legat de legenda Babei Dochia. Se spune că Dochia avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă, Baba şi-a trimis fiica la râu să îi spele o haină foarte murdară, şi i-a poruncit să o facă albă ca zăpada. Dar, pe măsură ce fata o spăla, haina devenea şi mai neagră. Îngheţată şi disperată, fata a început să plângă.

Atunci a apărut Mărţişor şi i-a oferit fetei o floare magică, după care i-a spus să se întoarcă acasă. Când a ajuns, haina era imaculată, iar floarea roşie pe care o purta în păr a făcut-o pe Babă să creadă că a venit primăvara. Ea şi-a luat atunci turma de oi şi a început să urce muntele. Pe măsură ce urca vremea s-a făcut tot mai frumoasă, iar Baba Dochia a început să renunţe treptat la hainele cu care era îmbrăcată.

Când a ajuns în vârf însă, vremea frumoasă s-a transformat în viscol. Atunci a venit Mărţişor şi i-a zis Babei: „Vezi ce rău este să stai în frig şi umezeală? Nu ţi-ai trimis tu fiica să îţi spele haina în râul îngheţat?”. Baba Dochia a rămas pe munte, iar gerul i-a transformat oile în stane de piatră. Se spune că, de atunci, mărţişorul reprezintă lupta dintre bine şi rău, dintre vară şi iarnă.

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lâna răsucite, colorate în alb şi roşu, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. Mărţişorul se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de ale primăverii, când era legat de ramurile unui copac ce urma să înflorească.

Sursa FOTO: lilioc.files.wordpress.com