Guvernul, Poliţia şi judecători români sunt criticaţi în Raportul Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane, autorii documentului notând eforturile considerabile din partea acestora, dar care de multe ori s-au dovedit a fi ineficiente sau incomplete.

România a transmis semnale contradictorii privind eforturile de aplicare a legii în domeniul traficului de persoane.  Pedepsele în domeniu sunt destul de severe, fiind comparabile cu cele în cazul violului, notează autorii raportului. În 2010, autorităţile române au investigat cu 42 de cazuri de trafic de persoane mai puţine decât în 2009.  Peste 400 de traficanţi au fost puşi sub acuzare şi peste 200 au fost condamnaţi în 2010, 145 dintre aceştia din urmă primind sentinţe cu executare. Totuşi, Guvernul nu a raportat ce sentinţe a impus traficanţilor condamnaţi şi nici numărul de cazuri privind exploatarea prin muncă identificate în 2010 sau numărul de persoane puse sub acuzare în aceste dosare. Unii observatori au notat că mulţi judecători au o înţelegere slabă a fenomenului traficului de persoane, lucru care ar fi contribuit la mersul încet al unor procese ce datează încă din 2005. Autorităţile române au raportat un caz în care un ofiţer de poliţie a fost arestat pentru recrutarea de minore, forţate apoi să se prostitueze, precum şi un caz în care doi membri ai unui important partid politic au fost implicaţi în exploatarea sexuală a unor femei. Totuşi, Guvernul nu a precizat dacă oficialii cercetaţi pentru complicitate la traficul de persoane au fost puşi sub acuzare sau condamnaţi şi ce pedepse au primit. În ceea ce priveşte protecţia victimelor, Departamentul de Stat al SUA notează în raport că, pentru al doilea an consecutiv, Guvernul român a eşuat în a oferi fonduri pentru ONG-urile din domeniu, fapt ce a periclitat asistenţa victimelor traficului de persoane. Astfel, mai multe adăposturi pentru victime au fost închise în diferite localităţi. Totuşi, Guvernul a raportat identificarea unui număr de victime cu aproape 400 mai mare decât în 2009. Din cele peste 1.100 de victime identificate, peste 500 au primit asistenţă, peste 450 au fost sprijinite prin programe guvernamentale şi 93 prin programe ale ONG-urilor. Observatorii au notat însă că Guvernul a avut dificultăţi în identificarea victimelor exploatate prin muncă, inclusiv a romilor care au fost victime sau traficanţi, pentru că acestea nu au abordat poliţia de teama represaliilor. De asemenea, unii oficiali ai autorităţilor de aplicare a legii au forţat victimele să participe la procedurile judiciare de punere sub acuzare a traficanţilor. În 2010, peste 1.200 de victime au participat la astfel de proceduri judiciare. Totodată, ONG-urile au raportat că una dintre victimele traficului de persoane a fost închisă, deşi fusese identificată oficial ca victimă şi ceruse asistenţă din partea organizaţiilor nonguvernamentale. Raportul mai notează că Guvernul nu a oferit victimelor străine ale traficului de persoane alternative pe termen lung la întoarcerea în ţara lor de origine.