Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a infirmat, ieri, zvonurile conform cărora şi-ar fi prezentat demisia din această funcţie în urma tragediei petrecute la Maternitatea Giuleşti. Surse medicale au declarat anterior că ministrul şi-ar fi depus demisia, dar că premierul Emil Boc ar fi refuzat să o semneze. Cseke Atilla a recunoscut că s-a gândit la această variantă, dar i-a cerut, în schimb, primarului Capitalei, să destituie întreaga echipă managerială a Maternităţii Giuleşti. Ministrul Sănătăţii a declarat că, începând cu anul 2008, spitalul în care se află maternitatea respectivă se află sub administraţia şi managementul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti. Astfel, susţine Cseke Attila, Ministerul Sănătăţii nu poate exercita nicio atribuţie asupra spitalului, din punctul de vedere al posturilor de conducere. „Nu putem interveni în ceea ce priveşte managementul acestui spital”, a declarat Cseke Attila, adăugând că, în cazul Maternităţii Giuleşti, nu au existat probleme legate de lipsa unor medicamente sau a unor materiale sanitare, lucruri care au legătură directă cu Ministerul Sănătăţii. În cadrul declaraţiei de presă, ministrul Cseke Attila a precizat şi că s-a gândit, într-adevăr, la varianta demisiei din funcţia pe care o ocupă, dar că a ales să nu acţioneze în consecinţă. Ideea năstruşnică, de a lăsa locul altcuiva, poate chiar cuiva competent, i-o fi venit pentru că o ţară întreagă îi cerea demisia? Atunci se naşte firesc întrebarea: de ce nu a acţionat în consecinţă? „Între a gândi şi a acţiona este o diferenţă”, răspunde ministrul care susţine că, în ceea de priveşte Ministerul pe care îl conduce, acesta are doar o răspundere  morală în raport cu tragedia petrecută la Maternitatea Giuleşti. „Alţii sunt cei care ar trebui să-şi dea demisia”, a fost revelaţia care l-a oprit să facă un gest „necugetat” care ar fi însemnat un preţ prea mic pentru că patru bebeluşi au murit şi alţi şapte au fost răniţi grav în urma exploziei şi incendiului care au avut loc luni, la Maternitatea Giuleşti din Capitală.

Adică?!

Că românii de rând au ajuns păpuşile de cârpă ale unor şi altora, jucând după cum îi împing aşa-zisşii factori de decizie, e un lucru demonstrat în repetate rânduri. Dar atât de sfidător ca în ultimele zile, parcă nu a mai fost dovedit de multă vreme. Distinsul ministru al Sănătăţii a cugetat, ieri, la mai mult decât oportunitatea înaintării demisiei şi a găsit şi una din marile resurse de probleme ale sistemului sanitar. Attila Cseke a declarat că angajarea medicilor atât în sistemul de stat, cât şi în cel privat este un lucru care trebuie eliminat pentru că, din punct de vedere al sistemului medical, nu este eficient. Ba mai mult, din punctul de vedere al pacientului această soluţie este păguboasă. „Pacientul se duce la spitalul public dimineaţa, i se fac analizele şi este rechemat la clinica privată de acelaşi medic, după amiază, unde este de multe ori şi taxat. Practic, pacientul care plăteşte şi contribuţie de sănătate plăteşte şi după-amiază o taxă, pentru un serviciu efectuat de spitalul public, pe banii spitalului public, de către acelaşi medic care lucrează şi în public şi în privat”, a declarat Attila, anunţând că se lucrează deja la un proiect de act normativ în acest sens. Ce a omis ministrul să amintească sunt, însă, diferenţele între condiţiile de care beneficiază pacientul păgubit la privat şi la stat. Tot la omisiuni intră şi eventualele  soluţii pe care le-ar putea aplica un medic, cu salariu proaspă retezat prin decizia cabinetului din care face parte şi domnia sa, ca să trăiască. Asta în condiţiile în care, acum câteva zile, însuşi preşedintele Traian Băsescu le recomanda românilor care au ajuns să muncească la stat, pe mai nimic, să-şi mai găsească un job. „Toţi mai avem posibilitatea să mai căutăm un job, o jumătate de normă. Aşa e viaţa în capitalism şi trebuie să ne obişnuim să trăim cu sentimentul că primul responsabil de viaţa fiecăruia din noi este chiar el, şi nu statul. Statul creează un mediu mai bun sau mai rău”, ne-a lămurit, cam acum o săptămână, Traian Băsescu, a cărui declaraţie a fost întărită chiar ieri de ministrul Economiei, Adriean Videanu, care s-a simţit, la rândul său, dator cu explicaţii şi îndrumări”privind, de exemplu, gestionarea unui salariu de 1.500 lei pentru un trai decent: “{tiţi cum e vorba românească nu te întinde mai mult decât ai plapuma. în primul rând m-aş gândi să mai am un nou job, să pot avea venituri suplimentare...”, crede Videanu. Cum rămâne, aşadar, domnule ministru al Sănătaăţii proaspăt nedemisionat?