Într-un singur an, criza financiară a determinat schimbarea a şase guverne din Uniunea Europeană, majoritatea din Sudul Europei. Victimele sunt membrii cabinetelor din Portugalia, Italia, Grecia, Spania, Irlanda, cărora li s-a alăturat în final şi Slovacia.

2011 a fost un an greu pentru politicienii la putere din Uniunea Europeană, arată money.ro. Pe fondul crizei datoriilor publice, guverne din ţările cele mai vulnerabile s-au văzut nevoite să lase altora sarcina de a reechilibra finanţele de stat.

Primul din zona de Sud a Europei care s-a declarat învins de criză şi a demisionat a fost premierul portughez Jose Socrates, în luna martie 2011, reaminteşte sursa citată. Parlamentul respinsese al patrulea plan de austeritate în mai puţin de un an. La alegerile legislative anticipate din iunie, Partidul Socialist al lui Socrates a obţinut doar 28% din voturi. A câştigat un partid de dreapta care l-a adus pe Pedro Passos Coleho la putere. Acesta a adoptat un plan de austeritate mai dur decât al lui Socrates şi chiar decât al FMI-UE-BCE.

Nici premierul spaniol Jose Luis Zapatero nu a scăpat de consecinţele politice ale situaţiei financiare. Deşi era în funcţie de şapte ani, în 2011 i-a scăzut rapid atât popularitatea în rândul populaţiei, cât şi credibilitatea pe pieţele financiare. Iar socialiştii săi au fost de acord până la urmă să organizeze alegeri anticipate în această lună, pe 20 noiembrie.Şansele lor sunt reduse, pentru că au suferit deja o înfrângere majoră în mai.

Ultimele zile au adus noi victime politice pe frontul crizei europene: Georgio Papandreou şi Silvio Berlusconi. Primul ministru grec a acceptat duminică să îşi dea demisia, în schimbul formării unui guvern de uniune naţională care să adopte planul de salvare stabilit în 27 octombrie. Şi Silvio Berlusconi a fost presat să demisioneze şi ia în calcul varianta, după adoptarea măsurilor de relansare economică promise Uniunii Europene, mai arată sursa citată.

Cum însă probleme au continuat să se extindă, şi alte guverne decât cele din Sud s-au văzut nevoite să-şi depună mandatul. Printre ele se numără cel al Slovaciei şi Irlandei.

De altfel, prima victimă a crizei a fost guvernul irlandez condus de Brian Cowen. Acesta a ajuns în fruntea puterii executive din Irlanda în 2008 şi şi-a pierdut postul în februarie 2011. La câteva luni după ce a negociat cu UE şi FMI un plan de salvare considerat de populaţie drept o „umilire”. Ca urmare, la alegerile legislative anticipate partidul lui Cowen, de centru dreapta, şi-a văzut numărul deputaţilor redus la un sfert. Fostul premier s-a retras din viaţa politică. Acesta a ajuns în fruntea puterii executive din Irlanda în 2008 şi şi-a pierdut postul în februarie 2011. La câteva luni după ce a negociat cu UE şi FMI un plan de salvare considerat de populaţie drept o „umilire”. Ca urmare, la alegerile legislative anticipate partidul lui Cowen, de centru dreapta, şi-a văzut numărul deputaţilor redus la un sfert. Fostul premier s-a retras din viaţa politică.

Guvernul din Slovacia a fost o altă victima colaterală a crizei. Luna trecută, cabinetul de centru dreapta al Ivetei Radicova s-a prăbuşit pe fondul respingerii de către Parlament a planului de întărire a fondului european de stabilitate financiară. Guvernul şi-a pierdut susţinerea legislativului la asumarea răspunderii pe acest proiect crucial pentru viitorul zonei euro. Opoziţia a susţinut că Slovacia este prea săracă pentru a plăti greşelile altora. Coaliţia a acceptat alegeri anticipate, în martie 2012.

Sursa FOTO: money.ro