Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Vezi Alpha TV Ploieşti LIVE!

Banner
Banner
Banner
Telegraful de Prahova - Stiri RSS Telegraful de Prahova - Stiri RSS
Iubire la 85 de ani
Scris de Alex CĂLINOIU   
Luni, 11 Ianuarie 2010 20:31

La 85 de ani, soţii Dumitru şi Natalia Rusu se pregătesc să serbeze cinci ani de la nuntă. Cei doi bătrânei s-au cunoscut în 2005, în centrul de îngrijire de la Mislea, şi au decis să-şi petreacă împreună restul zilelor. Acum locuiesc împreună, într-o cameră de la centrul de la Puchenii Mari. 

 

În 2005, Dumitru şi Natalia şi-au surprins toţi cunoscuţii când au ales să-şi unească destinele, pe vremea când amândoi aveau 80 de ani. Cei doi octogenari trăiesc acum o frumoasă poveste de dragoste şi locuiesc împreună într-o cameră a Centrului de Îngrijire şi Recuperare pentru Persoane cu Handicap din Puchenii Mari. S-au cunoscut tot într-un centru de bătrâni, la Mislea. Imediat s-a înfiripat o prietenie de durată, iar sentimentele dintre cei doi au devenit din ce în ce mai puternice, aşa că bărbatul a făcut pasul cel mare şi, la 80 de ani, a cerut-o în căsătorie. Femeia nu a stat mult pe gânduri, mai ales că varianta singurătăţii nu era o soluţie prea plăcută. „Nu i-am rezistat”, spune, roşind, soţia. „Ne-am cunoscut la Mislea, la primul azil la care am fost. El stătea acolo de cinci ani, eu venisem mai de curând, aveam zece luni acolo. S-a întâmplat să mănânc la masa la care stătea şi el. Erau trei persoane acolo şi un loc liber. În altă parte nu mai era loc şi m-am aşezat acolo... Şi din ziua aia am rămas prieteni, crezând că vom fi prieteni ca doi bătrâni”, povesteşte Natalia Rusu. Dar a fost mai mult de-atât. „A insistat şi nu i-am rezistat! Şi, la peste 80 de ani, ne-am căsătorit. Cu căsătorie oficială, cu mers la biserică, cu «se logodeşte roaba şi robu’» şi cu dănsuit, cum se face la cei tineri. Eu rămăsesem văduvă la 63 de ani. Nu mă mai aşteptam să găsesc pe cineva la bătrâneţe, dar mă bucur că am găsit acest om şi că nu stau în singurătate”, mărturiseşte femeia. Ea ne-a povestit şi cum a fost nunta, făcută cu tot tacâmul în centrul de la Miselea. Asistenţii de acolo s-au ocupat să pregătească bucatele şi petrecerea, iar naşă a fost chiar directoarea. „Nunta a fost drăguţă, pentru că mi-am anunţat o parte din rudele mele, au vrut să participe toţi asistenţii medicali, au vrut să fie alături de noi, s-a făcut o masă ca de nuntă, ne-a cununat directoarea de acolo”, ne-a mai povestit bătrânica.

 „Ne avem unul pe altul”

Femeia nu are niciun urmaş, dar spune că i-a „adoptat” pe cei doi copii pe care soţul îi are din precedenta căsătorie, pe care însă îi vede rar. Cei doi bătrânei nu au prea multe bunuri împreună. Împart camera din centrul de îngrijire, pe care soţia a decorat-o ca să fie „ca acasă”, cât mai primitoare. Pe noptieră, între cele două paturi de aici, tot ea a aşezat mai multe icoane, dar şi o fotografie făcută alături de soţul său în timpul unei ieşiri la Snagov. Bunurile materiale nu sunt însă prea importante la această vârstă, iar cei doi recunosc că mult mai important este să aibă pe cineva aproape la bătrâneţe. „Ne avem unul pe altul”, ne-a spus femeia, care a povestit că a ales să locuiască într-un asemenea cămin pentru bătrâni după ce fosta sa casă a fost naţionalizată. „Uitaţi, intră şi puiul pădurii”, a fost reacţia ei la intrarea soţului în cameră. „Aşa îl alint eu. Toată lumea mă întreba cum îi zic şi mi-a venit asta, pentru că era un câtec vechi: «Iubitului nu-i spun pe nume/ Îi spun puişor şi pui / El al meu şi sunt a lui»”, a venit şi completarea. Emoţionat, dar şi cuprins de grijile bătrâneţii, bărbatul nu a fost la fel de vorbăreţ. A intrat destul de morocănos în cameră, s-a aşezat pe pat, alături de consoartă, şi a ţinut să ne spună că are probleme cu auzul. A răspuns cu greu la primele întrebări, dar a cedat de câteva ori, la încurajările soţiei: „Haide, spune-le cum te simţi după aproape cinci ani alături de mine... Lăsaţi-l puţin, acum stă să se gândească”. El îşi aminteşte totuşi cu plăcere momentul în care a cunoscut-o pe cea alături de care a ales să-şi petreacă restul zilelor: „A fost un moment... o scânteie”. Scânteia nu a dispărut nici acum, spun cei doi bătrâni, care în această vară serbează cinci ani de la căsătorie. Amândoi erau văduvi înainte de a face pasul cel mare şi nu se mai aşteptau să aibă pe cineva aproape la bătrâneţe. Ajunşi la 85 de ani, sunt încă împreună, iar pe 9 iulie serbează cinci ani de la nuntă.

Publicat în ediţia tipărită din 12 ianuarie 2010.

Tags:
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează