Sărbătoare mare, ieri, la Pietroşani, comuna Puchenii Mari. Oamenii s-au strâns, cu mic, cu mare, să asiste la tradiţionalul botez al cailor. Localnicii au petrecut pe cinste, cu manele, mici şi bere, chiar dacă a început să plouă, iar frigul nu i-a slăbit deloc. 

În satul Pietroşani, comuna Puchenii Mari, în fiecare an, pe 6 ianuarie, de Bobotează, are loc tradiţionalul botez al cailor. Obiceiul, spun localnicii, ar data de pe la 1900. Dar cine mai ştie şirul anilor, câtă vreme, spun sătenii, botezul cailor a avut loc „de când e lumea”. La primele ore ale dimineţii, atmosfera lăsa, însă, de dorit. Localnicii strânşi în centrul satului chiar se temeau că anul acesta nu vor exista concurenţi pentru cursa de galop, în lipsă de cai. Mulţi dintre ei şi-au vândut animalele, iar în locul armăsarilor ţăranii şi-au luat biciclete sau maşini puternice. „Caii i-am vândut cu doi ani în urmă. Nu mai avea ce face cu ei. Pe DN 1 nu ne lăsau cu căruţa... Eu la muncă, nevasta la servici’... N-avea cine să le dea să mănânce, cine să le dea apă. Acum conduc calul ăsta cu două roţi şi cu ghidon”, ne-a povestit Marian Pleşeanu, mândru de bicicleta dotată cu sonerie. La capitolul maşini, la intersecţia dintre uliţele satului erau parcate în şanţ autoturisme cu mulţi cai... putere. Un Hummer vişiniu, tras pe dreapta, făcea senzaţie. „+sta cu maşina mare al cui e, Florico?”, a întrebat repede, o femeie, curioasă, dându-şi coate vecinei. Răspunsul nu a venit repede, că pe uliţă au apărut alte maşini luxoase, care mai de care mai elegante, din care răsunau manele.

 Galop, pe acorduri

După trei ore de tremurat, în jurul prânzului, lumea adunată ca la bâlci s-a îndreptat spre izlaz, pe strada Cimitirului, mai ceva ca la defilările de 23 August, de pe vremea lui Ceauşescu. De după gard, femeile asistau la paradă. Că, deh, oamenii... ca la sărbătoare. Au ieşit pe uliţă cu ce aveau ei mai bun pe acasă. Nu costume tradiţionale, ci blugi, geci din piele, ciocate şi unii chiar cu cercei în ureche... „Moda, mamă, asta e...”, comentau femeile în vârstă pe margine. În spatele cimitirului, faţa-n faţă cu izlazul, atmosfera s-a încălzit repede cu manele, mici şi bere. Un băieţel, de numai 12 ani, zis Robert Pianistu’, elev la Liceul de Artă, alături de fratele şi tatăl său, cânta de zor. Sătenii, şi de ger, dar şi de ritmurile săltăreţe, băteau mărunt din picioare şi chiuiau, plesnind din degete. „Aşa e de când eram mic, de când mă ştiu. Aşa e tradiţia, datina, cu botezul şi galopul cailor de Bobotează. Eu nu am cal, l-am închiriat pe Marin de la un vecin”, ne-a spus Dumitru Stan, mândru că poate să-şi strunească armăsarul.

 Vedete locale, Adi şi Băsescu 

Udaţi cu aghiasmă, să fie feriţi de boli tot anul, peste 20 de cai au pornit în galop pe câmpul plin cu zăpadă. Victorios a fost Lică, un armăsar din Româneşti, denumit de localnici, ad-hoc, Băsescu... Vezi Doamne, pe motiv că „a ieşit din primul tur!”. Stăpânul animalului, Adi, a devenit imediat vedetă locală şi a fost răsplătit cu  premiul cel mare: 300 de lei. „E cal plimbat. L-am scos la antrenament la noi, pe câmp, acolo în spatele caselor”, a spus Adi, fericit că e tot timpul fotografiat şi filmat ba cu o cameră de luat vederi, ba cu telefonul mobil. După concurs, cei prezenţi n-au plecat imediat. Au rămas să petreacă, ca la nuntă, cu manele... Că doar o dată pe an e botezul cailor la ei în sat... În spatele cimitirului, la doar o aruncătură de cruci şi morminte, răsuna cu putere vocea băieţelului de 12 ani: „Au fost zile-n viaţa meeeeaaa...Când n-aveam bani în buzunareeee....”

Publicat în ediţia tipărită din 7 ianuarie 2010.